| 1.
|
OBIECTIV'A, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv ( I 1); a transforma în valori cu existenţă obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv ( I 1). - Din fr. objectiver.Sursă
: DEX'98
( 37740)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
obiectiv'a vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectiv'ez, 3 sg. si pl. obiective'ază
Sursă
: DOR
(266118)
- siveco |
| |
| 3.
|
A OBIECTIV//'A ~'ez tranz. (lucruri) A considera ca obiectiv. 2) A face să se obiecti-veze. /<fr. objectiver
Sursă
: NODEX
(345145)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE OBIECTIV//'A pers.3 se ~e'ază intranz. (despre gînduri, planuri etc.) A se transforma în ceva obiectiv, real. /<fr. objectiver
Sursă
: NODEX
(345146)
- siveco |
| |
|
|